Încredere? Precauţie!

Atunci când ești la pământ, când trăiești o dramă a vieții tale, ai nevoie de un umăr pe care să plângi, de un suflet căruia să-i împărtășești durerile tale. Ești așa de disperat să îți descarci sufletul, încât ai impresia că orice om care se arată dispus să te asculte, îți este prieten. Suferințele ne transformă în ființe naive și vulnerabile.

Dar, există două feluri de oameni care te ascultă: oameni cărora le pasă și curioși.

Cei cărora le pasă, te ascultă, nu te judecă și încearcă să îți aline sufletul cu o vorbă bună, cu un sfat prietenesc, cu o îmbrățișare și chiar plâng alături de tine. Știi că orice le-ai povesti, nu te vor judeca și că secretele tale vor fi în siguranță. Au răbdare să depășești perioada critică și nu te lasă să treci singur prin etapa grea a vieții tale.

Curioșii te ascultă fie pentru că sunt avizi să știe detalii despre viețile altora, fie în vederea acumulării de informații despre tine, pe care mai târziu le vor folosi împotriva ta. Pentru unii, scormonitul în viețile altora a devenit o plăcere maladivă, care probabil îi ajută să își uite propriile vieți mizere.

Trebuie să fii precaut atunci când îți descarci sufletul în fața cuiva, pentru că îți asumi riscuri nedorite. Nu știi cine se poate ascunde în spatele unui chip prietenos și plin de compasiune. Nu oricine se arată dispus să te asculte, te și înțelege și este dispus să îți ofere ajutor.
Unii te vor judeca după prejudecățile și limitele lor. Și riști ca durerile tale să devină subiecte de budoar și să împodobească pereții altora, care vor face batjocură și circ din ele.

Uneori este mai bine să îți ții durerile încuiate în sufletul tău. Doar acolo pot fi în siguranță. Sau scrie-ți durerile într-un jurnal personal și secret. Acolo vei regăsi oricând același adevăr, nedenaturat de percepțiile și prejudecățile altora. Acolo nu te va judeca nimeni...

http://www.irinab.com

Am sa primesc ce-am dat

Mi-am înţeles părinţii cu adevărat, doar când le-am călcat pe urme şi încă nu am reuşit să le mulţumesc suficient pentru tot ce-au făcut pentru mine.
Am dedus că darul cel mai preţios al copiilor este libertatea de a cerceta singuri.
Am simţit că a fi mamă este o minune cu greutate mare, iar copiii sunt primele minuni ale minunilor.
Am văzut că bunătatea este vulnerabilă pe pământ, dar apreciată de sfinţi.
Am observat că iubirea are scară de valori diferite, iar rucsacul ei merită cărat în spate toată viaţa, chiar dacă e greu.
Am văzut că sinceritatea nu aduce întotdeauna bucuri, dar mai are încă susţinători rătăciţi.
Am observat că bucuriile dacă nu sunt împărţite nu sunt bucurii.
Am văzut că toate dărniciile au efect de bumerang.
Am dedus că experienţele vieţii rumegate în timp nasc boabe de înţelepciune pe care Biblia ne-o oferă gratis.
Am înţeles că numai diferenţa dintre caracterele omeneşti stimulează progresul.
Am observat că bolovanii vieţii nu sunt imobili, dacă puterea crezului nu schiopătează.
Am început să simt cu adevărat gustul fericirii, când grăunţele înţelepciunii mele au intrat în faza de coacere.
Am simţit că iubirea are puteri magice şi dincolo de viaţă.
Am dedus că pentru a escalada piramida vieţii cu bine, trebuie să mă hrănesc cu pâinea înţeleptului.
Am urât fără să vreau oamenii fără norme morale sănătoase, dar mi-am dat seama că şi eu fac parte din turma Domnului.
Am invidiat oamenii bogaţi spiritual şi pacea inimii lor, dar nu şi renunţările lor lumeşti.
Admir plângând bucuriile performanţelor omeneşti şi sacrificiul lor nebănuit, dar sunt atât de departe de ele.
Am observat că darurile caracterelor omeneşti sunt diferite, ca să ne înţelepţim unii pe alţii.
Am observat că fără vrerea lui Dumnezeu suntem nimic, dar El ne-a iubit mult oferind lumii viaţa, cu miracolele ei surprinzătoare.
Cred în Dumnezeu pentru că nu l-am văzut, dar l-am simţit.
Am dedus că oceanul purificării spirituale este singurătate îngenuncheată în credinţă.
Am simţit că fără durere nu aş înţelege bucuria lipsei ei.
Am observat că în turma Domnului se înmulţesc lupii, nu oile.
Am dedus că atât de cumpătată este toată creaţia Domnului, încât ameţesc gândindu-mă la scopul ei adevărat.
Am învăţat de toate, ca să-mi dau seama că nu ştiu mai nimic.
Am iubit, am urât, am iertat;
Am să primesc ce-am dat.

Mama

Te emotioneaza pana la lacrimi...